Limbi foarte rare - Academia de traduceri

LIMBI PENTRU CARE NU EXISTĂ TRADUCĂTORI

AUTORIZAȚI ÎN ROMÂNIA

Această pagină este cu titlu exclusiv informativ.

LIMBA QUECHUA, în limba quechua, Qhichwa simi, sau Runa Simi, este o limbă nativ americană a Americii de Sud. A fost vorbită de-a lungul munților Anzii Cordilieri cu mult înainte de constituirea Imperiului Inca, care a folosit-o ca limbă oficială. Quechua este larg folosită astăzi în diferite regiuni ale Anzilor și a Altiplano, prezentând diferite varietăți, care sunt cunoscute sub numele colectiv de „dialecte quechua”, fiind astăzi vorbită de peste 14 milioane de oameni (dintre care cel puțin 10 milioane sunt vorbitori nativi) din America de Sud, inclusiv Peru, sud-vestul și centrul Boliviei, sudul Columbiei și al Ecuador-ului, nord-vestul Argentinei și nordul Chile. Este cea mai răspândită limbă vorbită de locuitorii nativi ai celor două Americi. Deși a fost tratată la modul general ca fiind o singură limbă, cei mai mulți dintre lingviști consideră că ceea ce se află în denominarea quechua este o familie de limbi de tip quechua, având aproximativ 46 de dialecte, ce pot fi grupate în cel puțin șapte limbi.

LIMBA WARAY-WARAY (de asemenea Waray, Samar-Leyte, sau Samarnon) este a cincea cea mai vorbită limbă regională din Filipine, folosită în provinciile Samar, Samar de Nord, Samar de Est, Biliran, și în partea de nord-est a insulei Leyte.

LIMBA ELINĂ (numită și limba greacă veche) este a doua etapă a limbii grecești (după limba proto-greacă și dialectul micenian) și cuprinde două perioade ale istoriei grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV). Perioada veche a istoriei grecești include, în mod normal, și epoca elenistică (post-clasică), care constituie etapa koine a limbii grecești.

LIMBA ESPERANTO (cel care speră) este cea mai răspândită dintre limbile artificiale. Codul ISO 639 pentru Esperanto este eo sau epo. Limba a fost lansată în 1887 de către Ludovic Lazar Zamenhof (1859 – 1917) după mai bine de 10 ani de muncă, pentru a servi ca limbă internațională auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare. Numărul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. În funcție de sursă, se menționează între o jumătate de milion și câteva milioane. Primul dicționar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în 1889. Este menționată în „Cartea recordurilor” ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonetică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, și pentru fiecare sunet există o singură literă.

LIMBA EGIPTEANĂ este limba indigenă din Egipt. Limba națională a Egiptului modern este limba egipteană arabă care, treptat, a înlocuit copta în viața de zi cu zi în secolele ce au urmat cuceririi musulmane a Egiptului. Primele înregistrări scrise în limba egipteană datează aproximativ din 3400 î.Hr., fiind una dintre cele mai vechi limbi cunoscute înregistrate. Limba egipteană a fost vorbită până în secolul al VII-lea, ca limbă coptă. Copta este încă folosită astăzi ca limbă liturgică a Bisericii Copte. Aceasta are doar puțini vorbitori nativi.

LIMBA ETRUSCĂ a fost o limbă vorbită și scrisă de etrusci în diverse zone ale Italiei, mai precis în vechea regiune Etruria (astăzi Toscana, Umbria occidentală, și Lazio septentrional), în Câmpia Padului (actualele regiuni Lombardia și Emilia-Romagna). Potrivit celor mai mulți cercetători, limba etruscă nu făcea parte din limbile indoeuropene și nu s-a putut identifica o înrudire clară cu o altă limbă.

LIMBA RETOROMANĂ este una dintre cele patru limbi naționale ale Elveției, începând cu 20 februarie 1938, totuși nu are statut de limbă oficială deplină precum germana, franceza și italiana. De retoromană ține și limba romanșă (v. mai jos). Din punct de vedere lingvistic retoromana este un grup de dialecte.

LIMBA RUTEANĂ este o limbă din subgrupul oriental al limbilor slave. Unii lingviști o consideră ca fiind o limbă distinctă, care își are propriul cod ISO 639-3; alții spun că este doar un dialect al limbii ucrainene. Într-un fel sau altul, fiecare posibilitate își are propriile implicări politice.

LIMBA THAILANDEZĂ este limba națională și oficială a Thailandei. În Thailanda se vorbește și limba engleză. Limba thailandeză este membră a grupului de limbi thai din familia thai-kadai. Se presupune că familia de limbi thai-kadai își are originea în sudul Chinei, iar unii lingviști au propus legături cu familiile de limbi australoasiatice, australonesiane sau sino-tibetane. Este o limbă tonală și analitică. Combinația de tonuri, ortografia complexă, semnele relaționale și fonologia distinctivă poate face dificilă învățarea limbii thailandeze pentru vorbitorii de limbi complet diferite și fără legătură cu thailandeza.

LIMBILE TOHARICE formează una dintre cele mai puțin cunoscute ramuri din familia limbilor indo-europene. În prezent dispărute, aceste limbi au fost vorbite aproximativ între secolele V-VIII de către populații din Asia Centrală, într-o zonă care astăzi face parte din provincia chineză Xinjiang. Dispariția limbilor toharice este asociată cu expansiunea triburilor Uighur din Mongolia venite sub presiunea kirghizilor.

LIMBA TAMILĂ este o limbă dravidiană vorbită în Sudul Asiei, de către poporul tamil. Este limba oficială în statul Tamil Nadu, component al Indiei, în Sri Lanka (alături de singaleză) și în Singapore (alături de engleză, chineză și malaeză). Numărul total al vorbitorilor este de 68 de milioane. În zonele din Sri Lanka unde tamilii sînt majoritari (N și NE) mișcarea de gherilă Tigrii Tamili a declanșat o luptă armată pentru crearea unui stat tamil independent.

LIMBA MAIAȘA YUCATEC („Yukatek Maya” în ortografia revizuită de Academia de Lenguas Mayas de Guatemala), numită de vorbitorii ei: „Màaya t’àan” (literal „vorbirea maiașă”), este o limbă maiașă vorbită în peninsula Yucatán, în nordul statului Belize și în unele regiuni din Guatemala. Vorbitorii nativi sunt cunoscuți și ca maiașii „Yucatec” pentru a fi diferențiați de alți maiași, cum ar fi cei care vorbesc limba maiașă K’iche’ sau limba maiașă Itza’.

LIMBA YORUBA (nume nativ èdè Yorùbá) este o limbă nigero-congoleză vorbită în Africa de Vest. Numărul de vorbitori ai limbii yoruba era estimat la aproximativ 20 de milioane în anii 1990, față de 8 milioane în 1981. Astăzi este posibil să fie 28 de milioane de vorbitori.

LIMBA YANGKAM este limba aflată în cel mai mare pericol de dispariție. Face parte din familia nigero-congoleză. În afară de acest fapt, nu se mai știe nimic despre această limbă. Este vorbită de grupul etnic bashwari.

LIMBA UMBRIANĂ este o limbă indo-europeană, care aparține familiei limbilor italice, din grupul sabellic, azi dispărută, ce s-a vorbit în Umbria. Face parte din subgrupul umbro-falisc. A dispărut în secolul I d.Hr. Limba umbriană este cunoscută din aproape 30 de inscripții datând din secolul al VII-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr.. Cea mai mare colecție, Tabletele Iguvine, constă din șapte tablete de bronz, conținând notițe despre ceremonii. N.B. A nu se confunda cu dialectele umbriene ale limbii italiene.

LIMBA UDMURTĂ (удмурт кыл, udmurt kıl) ese o limbă uralică vorbită de nativii udmurți din republica constituentă rusească Udmurtia, unde, alături de limba rusă, are statut oficial. Este scrisă cu alfabetul chirilic, la care au mai fost adăugate încă cinci litere: Ӝ/ӝ, Ӟ/ӟ, Ӥ/ӥ, Ӧ/ӧ și Ӵ/ӵ. Vocabularul udmurt are influențe din partea limbii tătare și a limbii ruse. Udmurta este o limbă aglutinantă. Folosește afixe pentru a exprima posesia, pentru a specifica modul, timpul și altele.

LIMBA IDIȘ (ייִדיש, Yiddish) este un dialect sudic al limbii germane, vorbit de aproximativ 3.000.000 de evrei în toată lumea, cu o concentrație mai mare în Europa Centrală și Europa de Est. Limba s-a format în Europa Centrală între Secolul XI și Secolul XIV, desprinzându-se din graiurile meridionale ale germanei din faza germana înaltă de mijloc.

LIMBA ISTROROMÂNĂ (în surse mai vechi istriano-româna), după unii lingviști, este o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, la fel ca româna, aromâna și meglenoromâna. Alți lingviști consideră că istroromâna este un dialect al limbii române, împreună cu dialectele dacoromân, aromân și meglenoromân. Vorbitorii acestei limbi sunt istroromânii. Istroromâna este vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria, în partea de nord a Mării Adriatice, în Croația, de către o populație ai cărei membri își zic vlåș sau rumâń (varianta rumâri), dar care sunt numiți ćiribirci sau ćići de către croați și istroromâni sau vlahi istrieni de către lingviști.

LIMBA INDONEZIANĂ, denumită Bahasa Indonesia, este limba oficială a Indoneziei, definită în mod oficial odată cu declarația de independență a Indoneziei în 1945. S-a format pe baza limbii malaieze moderne, dezvoltată dintr-o formă simplificată (Bazar Malay), utilizată în relațiile dintre indigeni și europeni. Este a 9-a între limbile lumii, cu 145 milioane de vorbitori. Are influențe din limba olandeză și limba engleză. Dispunând de terminologii moderne, are toate atributele unei limbi moderne de cultură. Fiind o limbă nouă, are o pronunție și o structură gramaticală deosebit de simple.

LIMBA INUIT este o limbă amerindiană din familia eschimo-aleută, vorbită în Groenlanda, Canada, SUA (Alaska), Rusia (Siberia) de cca. 90.000 de persoane.

LIMBA OCCITANĂ sau limba òc (occitan, lenga d’òc, cuvântul òc însemnând „da”) este o limbă romanică vorbită în partea de sud a Franței, în Italia de nord-vest (Văile Occitane și Guardia Piemontese) în Spania de nord (Vall d’Aran) și în Monaco. Spațiul lingvistic și cultural occitan se numește Occitania. Dialectele occitanei includ auvergnat (auvernhat), gascon, languedocien (lengadocian), limousin (lemosin), provençal (provençau) și vivaro-alpin (vivaroalpenc).

LIMBA OSCĂ (sau oscană) este o limbă indo-europeană, care aparține familiei limbilor italice, din grupul sabellic, azi dispărută.

LIMBA OSETĂ este o limbă iraniană de est vorbită în principal în Osetia de Sud și de nord. În Osetia se vorbește și limba rusă. Este singura limbă supraviețuitoare vorbită de sciții pontici. Are două dialecte principale: iron (mai răspândit) și digor.

LIMBA POMERANIANĂ (pòmòrsczi jãzëk) este un grup al dialectelor lehitice, care a fost vorbit în timpul Evului Mediu la teritoriul Pomeraniei între fluviile Vistula și Odra. Rude mai apropiate ale ei sunt dialecte polabe și poloneze.

LIMBA PALI sau singaleză (IAST: Pāḷi în devanagari: पालि ; în singaleză: පාලි ) este un dialect prakrit indo-arian, forma cea mai veche a limbilor indice medii. Este cunoscută ca limba celor mai vechi canoane budiste și limba liturgică a budismului meridional Theravada, folosită până astăzi în cult în Sri Lanka, Birmania și Thailanda. Cuvântul „pali” înseamnă „rând”, „strofă”, „text”. Folosită în Ceylon încă de la începutul erei noastre, utilizarea ei s-a extins în jurul anului 1000 d.Hr. într-o serie de țări la est de India. Limba pali se scrie în mai multe alfabete – mai ales kampuchian, thai, birman, singalez, iar în Europa – latin.

LIMBA POLABĂ (wenska rec) a fost o limbă slavă de vest din subgrupul lehitic. A fost vorbită în părțile de nord-est ale Germaniei contemporane: Brandenburg, Mecklenburg-Pomerania Inferioară, Saxonia-Anhalt, Saxonia Inferioară și Schleswig-Holstein. A dispărut în secolul XVIII. Numele limbii este derivat de numele popoarelor polabiane, care este derivat din numele slavic al limbii Elbe: Łaba în polonă și Labe în cehă.

LIMBA PISIDIANĂ este o limbă dispărută utilizată în zona Anatoliei, parte a familiei de limbi indo-europene vorbite în Pisidia, o regiune veche din Asia Mică. Este cunoscută pe baza a aproximativ treizeci de inscripții scurte datate în secolele I-II d.Hr., părând a fi strâns legată de limbile lyciană și sidetică. Alfabetul folosit este unul derivat din cel grecesc. Se pare că ar avea și influențe frigiane astfel că ar putea fi o creolizare a limbii frigiane și unor dialecte indigene anatoliene.

LIMBA PRUSACĂ (sau prusiană) veche este o limbă indo-europeană din ramura baltică, care astăzi este moartă. A fost vorbită de locuitorii regiunii care ulterior s-a numit Prusia Răsăriteană, și în părțile de est ale Pomeraliei, în Polesia, Voievodatul Podlasia. Limba prusacă veche a fost îndeaproape legată de celelalte limbi slavice de vest moarte, anume lb. curoniană și lb. jatviană (suduviană). Ceva mai îndepărtat este înrudită și cu limbile baltice de est, lituaniana și letona. Numărul mare de coloniști germani și refugiați religioși din alte țări (Polonia, Lituania, Franța, Scoția, Anglia, Austria etc.) în timpul reformei protestante au contribuit la decăderea limbii, prusacii adoptând tot mai mult limbile noilor veniți, în special limba germană.

LIMBA AROMÂNĂ vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de română, meglenoromână și istroromână.

LIMBA AFRIKAANS (pronunție: [afriˈkans]) este o limbă franconiană joasă, derivată din neerlandeză, vorbită mai ales în Africa de Sud (unde este una din limbile oficiale ale țării) și Namibia (unde, alături de germană, are statutul de limbă regională), dar având vorbitori și în Angola, Botswana, Swaziland, Zimbabwe și Zambia. Datorită emigrării și unei constante forță de muncă migratoare, există peste 100.000 vorbitori de afrikaans în Marea Britanie. Alte comunități semnificative de vorbitori de afrikaans există în Bruxelles, Belgia, Amsterdam, Olanda, Perth (din Australia de vest), Toronto, Canada și Auckland, Noua Zeelandă. Este limba primară utilizată de două grupuri etnice din Africa de Sud, „afrikaners” (urmașii coloniștilor olandezi) și mulatri sau kleurlinge/bruinmense (incluzând Basters, Cape Malays și Griqua).

LIMBA ASTURIANĂ este o limbă romanică vorbită în părți a comunităților Asturias în Spania Deși istoric a fost considerată ca un dialect al limbii leoneze, acum este considerată o limbă separată. Este vorbită în Iberia (Spania). În Asturias, limba este protejată de legile comunității autonome și este o materie opțională în școli. Această limbă provine din limba vulgară latină la care au fost adăugate contribuții ale limbilor romanice.

LIMBA ARAGONEZĂ (aragonés, luenga aragonesa) este o limbă romanică vorbită în Aragon de aproximativ 10 000—30 000 persoane. Nu are un statut de limbă oficială în nicio țară, dar a fost limba oficială în Regatul Aragonului împreună cu latina în Evul Mediu.

LIMBA SANSCRITĂ (संस्कृतम् în sanscrită) este printre primele limbi indo-europene scrise. Considerată o limbă clasică, este și o limbă contemporană oficială a Indiei. În India, există în jur de 200.000 de vorbitori fluenți, toți nenativi, ai acestei limbi. În ultimii ani s-au desfășurat numeroase proiecte pentru a aduce din nou la viață această limbă antică care, deși „moartă”, trăiește datorită vorbitorilor săi nenativi, toți oameni având o aleasă educație. La perfecționarea gramaticii limbii sanscrite, o contribuție esențială au avut-o marii gramaticieni Panini și Patañjali. Mihai Eminescu, poetul național al României, mare cunoscător al limbii sanscrite, a și predat această limbă în secolul XIX. Cele mai vechi fabule cunoscute sunt cele din Pañchatantra, o colecție de fabule în limba sanscrită.

LIMBA SCOȚIANĂ (Gàidhlig na h-Alba) sau galica scoțiană este parte a ramurii goidelice a limbilor celtice. Scoțiana este vorbită pe teritoriul Scoției, unde este limbă oficială, și în Nova Scoția, Canada. Are în jur de 60.000 de vorbitori. Denumirea galica scoțiană poate duce la confundarea acestei limbi cu limba galiciană.

LIMBILE SLAVE (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei. Ele formează o ramură a limbilor indo-europene. Termenul „limbi slavice” este în prezent considerat învechit, dar poate fi găsit încă în multe lucrări de specialitate. Termenul „limba slavonă” se referă strict la limba slavă bisericească și literară, care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească, folosită mai cu seamă în traduceri slave din cărțile grecești de cult ale secolelor IX–XI.

LIMBA DACĂ este o limbă indo-europeană vorbită în antichitate de daci. Este considerată de unii savanți ca fiind înrudită cu limba tracă. Nu există practic nici un text în limba dacă a cărui autenticitate sau a cărui apartenență la această limbă să fie unanim certificată de specialiști. Există implicit ipoteze și speculații, uneori contradictorii.

LIMBA DALMATĂ a fost o limbă romanică de est, la fel ca româna, italiana sau dialectul istro-român al limbii române, limbile cu care se asemăna cel mai mult. Spre finalul secolului XIX, a murit ultimul vorbitor de limbă dalmată ca limbă maternă. Asupra limbii dalmate au scris Zarko Muljacic (raguseo) sau Matteo Giulio Bartoli (veglioto).

LIMBA DARGHINĂ (dargwa) este vorbită de populația darghină, răspândită mai ales în vestul Daghestanului. Are trei dialecte reciproc inteligibile, având caracterul de continuum dialectal. Ca sistem de scriere, utilizează alfabetul chirilic. Conform recensământului din 2002 din Rusia, există circa 430.000 de vorbitori de darghină în Daghestan și circa 9.000 în regiunile învecinate.

LIMBILE FRIZONE (sau friziane) formează un grup de trei limbi germanice, divizate în mai multe dialecte, vorbite de mici grupuri etnice din partea de nord-vest a Europei, cu precădere în Țările de Jos și Germania. Cele trei limbi sînt: frizona occidentală (Frysk), frizona nordică (Frasch, Fresk, Freesk și Friisk, în funcție de dialect) și frizona orientală (Fräisch).

LIMBA FEROEZĂ (sau limba faroeză; Føroyskt mál) este o limbă aparținând grupului de limbi germanice. Este vorbită de circa 48.000 de vorbitori din Insulele Feroe, 25.000 din Danemarca și 5.000 din Islanda.

LIMBA FRIULANĂ (în friulană furlan sau denumită cu afecțiune marilenghe, în italiană friulano) este o limbă romanică aparținând grupei limbilor romanice retice, vorbită în regiunea Friuli-Venezia Giulia, situată în nordestul Italiei. Friulana numără aproximativ 600.000 de vorbitori nativi, a căror vastă majoritate vorbesc și italiana. Este adeseori denumită și „ladina estică”, întrucât ladina și friulana sunt puternic înrudite.

LIMBA FALISCĂ (sau faliscană) face parte din grupul limbilor italice. Foarte înrudită cu latina, cu care forma sub-grupul latino-falisc, ea a fost, în mod progresiv, absorbită de aceasta din urmă, înainte de a dispărea în jurul anului 150 î.Hr.. Era vorbită în regiunea central-nordică a Peninsulei Italice de către falisci, cu circa o mie de ani înainte de Hristos.

LIMBA FENICIANĂ a apărut inițial în Fenicia (actuala coastă a Libanului și a Siriei), apoi a fost numită „Canaan” în feniciană, arabă, ebraică, aramaică și „Phoenicia”, în greacă și latină. În Egiptul antic a fost numită „Pūt”. Feniciana este o limbă semitică a subgrupului canaanit și dintre limbile vorbite în prezent este cea mai apropiată de ebraică. Zonele în care feniciana a fost vorbită și în zilele noastre se află în Liban, Siria de coastă, nordul Israelului, Tunisia, Algeria, și Malta.

LIMBA FRANCOPROVENSALĂ sau arpitană (numită în această limbă și în franceză arpitan) este o limbă romanică din grupul limbilor galoromanice, vorbită în partea de centru-est a Franței, vestul Elveției și nord-vestul Italiei, de către aproximativ 77.000 de persoane. Denumirea de francoprovensală dată de lingviști este motivată de faptul că în esență reprezintă un idiom de trecere între franceză și dialectul provensal al limbii occitane, prezentând trăsături comune cu acestea.

LIMBA GALEZĂ (Cymraeg) este o limbă celtică vorbită în Țara Galilor, Regatul Unit și în alte țări unde există o minoritate galeză, incluzând Statele Unite ale Americii, Argentina și Australia. Galeza este limbă oficială în Țara Galilor și are în jur de 580.000 de vorbitori.

LIMBA GALICIANĂ (galego în galiciană) este limba proprie a regiunii Galicia și limbă oficială în această comunitate autonomă alături de limba spaniolă conform constituției spaniole din 1978. Este strâns înrudită cu limba portugheză, cu care a format o unitate lingvistică galiciano-portugheză în Evul Mediu. Poate fi predată în școli și în anumite zone din regiunile vecine. Într-o mică parte din regiunea Extremadura, separat de Galicia, unde se vorbește un dialect galician fala poate datorită coloniștilor galicieni veniți în timpul recuceririi. În Galicia se vorbesc trei dialecte, unul occidental în zona Rias Baixas (o zonă de coastă), dialectul central folosit în majoritatea teritoriului Galiciei și cel oriental învecinat cu provinciile León, Zamora și Asturia. Galiciana și portugheza erau, în vremurile medievale, o singură limbă, pe care lingviștii au numit-o galiciano-portugheză, galiciana medievală sau portugheza veche, vorbită pe teritoriile stăpânite de vechiul Regat al Galiciei.

LIMBA GALICĂ este o limbă celtică dispărută, care a fost vorbită de către gali, poporul care locuia în regiunea cunoscută ca Galia din Epoca Fierului până în perioadă romană. Aria vorbitoare de galică a acoperit teritoriile care aparțin astăzi mai multor țări din Europa Occidentală, inclusiv Franța, Elveția, partea septentrională a Italiei, partea orientală a Belgiei, Luxembourg și partea occidentală a Germaniei.

LIMBA GĂGĂUZĂ (găgăuză: gagauzça sau gagauz dili) este un nume dat limbii turce vorbite în principal în Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia, Ucraina, Bulgaria, Grecia, România, Republica Moldova etc. Găgăuzia este în momentul de față unitate național-teritorială autonomă cu trei limbi oficiale (rusă, găgăuză și română). Așa-zisa limbă găgăuză ale cărei vocabular, gramatică și fonetică diferă prea puțin ca să fie considerată o limbă separată, a fost scrisă cu alfabetul grecesc, apoi cu alfabetul limbii române până în 1957, după care a fost adoptată o versiune modificată a alfabetului chirilic destinat limbilor turcice. Astăzi limba găgăuză este scrisă cu alfabetul turc. În perioada sovietică populația găgăuză a fost supusă politicii de rusificare. Lipsa completă a școlilor cu predare în limba găgăuză a făcut ca majoritatea acestei populații să fie școlarizată în rusește, iar limba rusă a devenit pentru mulți principala limbă vorbită. În cadrul unora din școlile în limba rusă se predau și cursuri de limba găgăuză.

LIMBA HAWAIIANĂ (hawaiiană: ʻŌlelo Hawaiʻi) este o limbă polineziană, numită după insula Hawaii, cea mai mare insulă din arhipelagul în care s-a dezvoltat. Limba hawaiiană este limbă oficială a statului Hawaii, alături de engleză. Regele Kamehameha al III-lea a adoptat prima constituție în limba hawaiiană în 1839 și 1840. Din diverse motive, numărul de vorbitori nativi de hawaiiană a scăzut treptat în timpul perioadei de la 1830 la 1950. Hawaiiana a fost înlocuită, în esență, de limba engleză, pe șase din cele șapte insule locuite. Începând din 2000, vorbitorii nativi de hawaiiană sunt sub 0,1% din populația statului. Cu toate acestea, de la aproximativ 1949 până în prezent, a existat o creștere treptată a atenției acordare și promovării limbii. Hawaiiana este azi limbă de predare la așa-numitele școli „Pūnana Leo”.

LIMBA DIN FAMILIA BANTU, vorbită de populația Herero care trăiește în Namibia, Botswana și Angola.

LIMBA HINDUSTANĂ este o limbă indo-ariană și lingua franca a Indiei de Nord și Pakistanului. A derivat în principal din dialectul Khariboli din Delfi și incorporează în mare măsură vocabularul din persiană, sanscrită și turcă. Are două forme oficiale: Hindi standard și Urdu standard.

LIMBA JAVANEZĂ este limba celui mai numeros grup etnic din Indonezia. Este vorbită în principal în insula indoneziană Java, dar ca urmare a colonizărilor efectuate de guvernul indonezian comunități vorbitoare de javaneză se află și în alte insule. În ciuda numărului mare de vorbitori ca limbă maternă, nu are statut de limbă oficială.

LIMBA CAȘUBĂ (kaszëbsczi, kaszëbizna) aparține ramurii vestice a limbilor slave, împreună cu limba poloneză și cu alte limbi lehitice. Este vorbită uzual ca primă limbă în nord-vestul Poloniei (județe: Chojnice, Gdynia, Kościerzyna, Kartuzy, Puck și Wejherowo).

LIMBA KURDĂ este o limbă indo-europeană, ramura indo-iraniană, vorbită în regiunea Kurdistan (Țara Kurzilor sau Pământul Kurzilor), situată în mai multe state: Iran, Irak, Siria și Turcia.

LIMBA KALMÎKĂ SAU CALMÎCĂ (cunoscută și sub numele Kalmuck, Calmouk, Oirat, Qalmaq, Kalmytskii Jazyk, Khal:mag, Volga Oirat, Weilate, Mongoleza din Xinjiang, Mongoleza vestică) este limba calmîcilor și a oiraților, vorbită în Calmîchia (Federația Rusă), China vestică și Mongolia de vest. Sunt circa 160,000 de vorbitori în fiecare țară.

LIMBA LADINO este un grai castilian vechi vorbit vreme de peste un mileniu de evreii din Peninsula Iberică, și cristalizat și conservat de ei în țările de exil unde au ajuns după izgonirea lor de către regii catolici în 1492 (din Spania) și 1498 (din Portugalia). Este cunoscută și ca limba iudeo-spaniolă sau judezmo. Nu trebuie confundată cu limba ladină.

LIMBA LADINĂ (în ladină: ladin, italiană: ladino, germană: Ladinisch) este o limbă romanică retică (rhețiană), vorbită în Munții Dolomiți din Italia, între regiunile Trentino-Alto Adige și Veneto. Fiind o limbă romanică retică, este apropiată de retoromana elvețiană precum și de friulană din zona Friuli din Italia. Pentru ladină lipsesc texte scrise foarte vechi, primele fiind din secolul al XVIII-lea.

LIMBA LEONEZĂ (cunoscută ca mirandeză în Portugalia) este o limbă romanică vorbită în părți a Leon în Spania și în Braganza, Portugalia. Deși istoric a fost considerată ca un dialect spaniol, acum este considerată o limbă separată. În León, limba este protejată de legile comunității autonome și este materie de studiu în școli.

LIMBA ZULU, cunoscută și sub numele isiZulu, este o limbă a poporului Zulu care are aproximativ 9 milioane de vorbitori, dintre care vasta majoritate (peste 95%) trăiesc în Africa de Sud. Zulu este limba vorbită cel mai mult in Africa de Sud și a devenit una din cele 11 limbi oficiale ale Africii de Sud la sfarșitul apartheidului. Zulu este o limbă aglutinantă care face parte din subfamilia Nguni aparținând familiei de limbi Bantu. Una din trăsăturile cele mai distinctive ale acestei limbi este utilizarea clicurilor. Aceasta este o trăsatură comună și altor limbi din Africa de Sud, dar este o trăsatură aproape unică în această regiune.

LIMBA ZEELANDEZĂ este o limbă regională vorbită in provinciile neerlandeze Zeelanda și Olanda de Sud. Are caracteristici care o fac relativ dificil de înțeles pentru vorbitorul de neerlandeză standard. Reprezintă o limbă regională de tranziție intre olandeză și limba flamandă de vest.

LIMBA CASTILIANĂ (castellano) este limba spaniolă, o limbă romanică din subgrupul iberic. Este una dintre cele șase limbi oficiale ale Organizației Națiunilor Unite.

LIMBA CORNICĂ (cornică: Kernowek) este o limbă celtică vorbită în sud-vestul extrem al Angliei, în regiunea și peninsula Cornwall.

LIMBILE CELTICE reprezintă o ramură a limbilor indo-europene derivată din limba proto-celtică, numită și „celtica comună”. Pentru prima dată cuvântul celtic a fost folosit pentru a denumi această familie a limbilor de către Edward Lhuyd, în 1707. Altădată vorbite pe marile teritorii ale Europei Occidentale, Centrale și Meridionale, inclusiv Peninsula Iberică, teritoriile Franței de azi și Insulele Britanice, astăzi, limbile celtice mai sunt vorbite în Irlanda, Scoția, Țara Galilor, Bretania, Cornwall și Insula Man și de asemenea în comunitățile minoritare ale popoarelor celtice din alte regiuni ale lumii, îndeosebi în Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă. Se observă procesul lent de revitalizare, în toate ariile de folosire a limbilor celtice. În trecut, limbile celtice au fost deseori categorisite împreună cu limbile italice, formând ramura comună a limbilor italo-celtice, așa cum se procedează cu limbile slave și baltice. Astăzi, ipoteza aceasta este în general considerată eronată, lingviștii și etnologii propunând teoria de contact intensiv între popoarele preceltice și preitalice, care rezultă din suprapunerea parțială a ariilor locuite de ele.

LIMBA CORSICANĂ este în prezent un ansamblu de dialecte romanice (adică, din latină, cum ar fi italiană sau spaniolă), împărțite în două grupe dialectale principale, cismuntincu (denumire tradițională: cismontano), foarte apropiată de Toscana, și pumuntincu (denumire tradițională: oltramontano), care prezintă caracteristici comune cu vorbitorii din Italia meridională, dar și cu Sardinia și în special limba siciliană. Acest grup de dialecte corsicane prezintă o unitate reală, în sensul că normele în scris permit, de exemplu, trecerea de la una la alta (limba-acoperiș). Această coexistență a unității și a varietății a dat naștere la conceptul sociolingvistic de limbaj polinomic. Limba corsicană este vorbită în Corsica, dar și în nordul Sardiniei (în varianta sa pumuntincu, cu dialecte ale Gallura).

LIMBA VALONĂ (nume nativ în limba valonă: walon; wallon, în franceză, respectiv waals, în olandeză) este o limbă romanică regională, vorbită ca o a doua limbă (după franceza valonă) în regiunea de vest și de sud a Belgiei, adică Valonia, și izolat în nordul Franței, vestul Luxemburgului și în Wisconsin (Statele Unite ale Americii), acolo unde valonii au emigrat de-a lungul timpului.

LIMBA VENETĂ (sau venețiană; în italiană veneto, în venetă vèneto) este o limbă romanică vorbită de două milioane de oameni, în principal în regiunea italiană Veneto. Este adesea considerată dialect al limbii italiene, inclusiv de către vorbitori, dar prezintă diferențe structurale clare față de italiana standard.

LIMBA VÕRO (võro kiil) este o limbă fino-ugrică similară cu estona și vorbită ca limbă regională în sudul Estoniei. Võro are în jur de 70.000 de vorbitori, cele mai mare concentrații fiind găsite în comunele din sud-estul Estoniei, în județele Võru și Põlva: Karula, Harglõ, Urvastõ, Rõugõ, Kanepi, Põlva, Räpinä și Vahtsõliina. Vorbitori de võro se pot găsi și în Talin, Tartu și alte orașe principale a Estoniei.

LIMBA BASCĂ (codul ISO 639 – eu sau baq/eus) este o limbă vorbită în nord-estul Spaniei și sud-vestul Franței de poporul basc (acum sunt aproximativ 1.063.700 de vorbitori). Limba nu este indo-europeană și nu are nicio relație lingvistică cu alte limbi. Mulți lingviști au încercat să găsească o legătură cu alte limbi, precum limba etruscă, limbile africane, limbile caucaziene sau chiar limba japoneză, dar până acum nu au avut niciun rezultat concludent, studiile fiind bazate doar pe câteva cuvinte asemănătoare.

LIMBA BRAZILIANĂ sau portugheză braziliană (portugheză: Português brasileiro sau Português do Brasil; pt-BR) este un grup de dialecte portugheze scrise si vorbite practic de aproape 200 de milioane de locuitori (2009) ai Braziliei și de câteva milioane de emigranți din Brazilia, în special în SUA, Marea Britanie, Portugalia, Canada, Japonia și Paraguay.

LIMBA NEPALEZĂ este o limbă indo-europeană vorbită în Nepal, Bhutan și unele părți din India. În aceste țări se vorbește și limba engleză. Are statut de limbă oficială în Nepal (unde este limbă maternă pentru aproximativ jumătate din populație) și în statul indian Sikkim (unde nepalezii formează majoritatea populației). Este scrisă cu scrierea devanagari.

LIMBA NAPOLETANĂ (Lengua napulitana în napoletană) este o limbă romanică vorbită în sudul Italiei în regiunile Campania, Abruzzo, Basilicata, Calabria, Lazio, Molise și Apulia, de asemenea este limba vechiului regat al Neapolelui. Limba napoletană este vorbită de un număr de 7,8 milioane de persoane.

LIMBA MARATHI (मराठी Marāṭhī) este o limbă indo-ariană vorbită de populaţia Marathi, care este grupată în vestul peninsulei India. Marathi este limba oficială a statului indian Maharashtra. Există 68 de milioane de vorbitori fluenți ai acestei limbi în lumea întreagă. Marathi este a patra dintre cele mai vorbite limbi din India și a cincisprezecea din lume. Marathi are cea mai veche dintre literaturile regionale în limbile indo-ariane, datând din circa 1000 d.Hr.

LIMBA MUNTENEGREANĂ (Crnogorski jezik, Црногорски језик, se citește: Țârnogorski Yézik) este un nume dat limbii sârbo-croate vorbite exclusiv de muntenegreni; deasemenea este o formă standardizată a dialectului Shtovakian al limbii sârbo-croate vorbită în Muntenegru. Același subdialect Shtovakian stă la baza limbilor croată, bosniacă, și sârbă, așadar toate aceste limbi sunt inteligibile (pot fi înțelese și vorbite între vorbitori) fără nici o problemă, în ciuda standardelor naționale a fiecărui stat în parte.

LIMBA MIRANDEZĂ (lhéngua mirandesa în mirandeză; língua mirandesa sau mirandês în portugheză) este o limbă vorbită în nord-estul Portugaliei, recunoscută de Parlamentul portughez în 1999

Sursa: www.wikipedia.com